Nu cred că voi reuşi vreodată să înţeleg rezerva inepuizabilă de ură la care unii oameni (din România şi de aiurea) recurg ori de câte ori aud cuvântul “homosexual”. De ce îi deranjează pe unii orientările sexuale ale altora? Sunt la fel de surprins de activismul dreptei radicalo-creştine care într-o perioadă relativ scurtă de timp a reuşit să se mobilizeze pentru a-şi apăra interesele în două cazuri diferite: prezenţa icoanelor în şcoli (voi reveni asupra acestei teme) şi interzicerea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex.

De ce trebuie aceste căsătorii legalizate? Răspunsul este foarte simplu: pentru că nerecunoaşterea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex este o încălcare a drepturilor acestora. Statul are o atitudine inconsistentă atunci când vine vorba despre homosexualism. Pe de-o parte încearcă să le protejeze o parte din depturi (este ilegal, de exemplu, pentru o firmă să refuze să angajeze o persoană din cauza preferinţelor sexuale ale acesteia) iar pe de altă parte refuză homosexualilor dreptul la căsătorie tocmai din cauza preferinţelor sexuale.

Care este însă motivul pentru care homosexualii doresc legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex? Iarăşi, răspunsul este foarte simplu: legalizarea lor oferă homosexualilor aceleaşi drepturi şi protecţii oferite heterosexualilor. Este de fapt o luptă pentru recunoaşterea egalităţii dintre homosexuali şi heterosexuali. Ce persoană de bun simţ se poate opune acestei lupte? Femeile şi bărbaţii au aceleaşi drepturi (mai mult sau mai puţin), persoanele de diferite rase sau etnii au aceleaşi drepturi (cu excepţia celor de etnie romă, care suferă zilnic din cauza prejudecăţilor grupului majoritar). De ce se încăpăţânează societatea română să discrimineze pe baza preferinţelor sexuale? Probabil că aţi ghicit deja răspunsul: din cauza influenţei bisericii (trebuie reamintit că o situaţie similară există şi în alte ţări şi că, întotdeauna, atitudinile negative faţă de homosexualitate sunt influenţate de poziţia bisericii faţă de acest subiect).

Dacă ne uităm la iniţiatorii mişcării pentru interzicerea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, vedem că aceştia sunt biserica, diferite grupuri religioase, şi câteva grupuri de extremă dreaptă. Folosind influenţa bisericii, argumente ridicole şi spiritul de turmă al unei mari părţi din populaţia României, aceste grupuri au reuşit să strângă numărul necesar de semnături pentru a propune amendarea constituţiei.

Discursul acestor grupuri de ură este formulat sub forma protejării familiei. Argumentul cel mai important pe care îl oferă este, desigur, argumentul biblic. Conform interpretării lor, homosexualitatea este un păcat deci ar trebui interzis de stat. Statul însă este o organizaţie laică (doar teoretic, din păcate), deci astfel de argumente nu pot fi luate în calcul.

Al doilea argument pe care îl ofera susţine că o căsătorie între homosexuali încalcă scopul principal al familiei: procrearea. Iarăşi un argument fals, deoarece există familii care nu vor avea niciodată copii, fie din motive biologice, fie pentru că decid să nu facă copii. Ar trebui atunci să interzicem persoanelor sterile dreptul la căsătorie? Ar trebui să anulăm căsătoriile persoanelor care nu fac copii într-o anumită perioadă de timp? Aceste contraexemple sugerează clar că argumentul oferit de dreapta creştină este incorect.

Biserica si extrema dreaptă încă nu au reuşit să producă un argument valid şi logic cu care să îşi susţină poziţia.

Există însă argumente pentru legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex:

• Este corect şi moral ca statul să acorde homosexualilor aceleaşi drepturi ca şi heterosexualilor.
• O familie de homosexuali este mai fericită şi mai productivă decât un cuplu care îşi doreşte protecţia acestei instituţii dar nu o poate obţine.
• Familiile de homosexuali pot contribui la rezolvarea problemei copiilor din orfelinatele din România. Ele pot oferi o casă acelor copii nedoriţi.

Sper că voi ajunge să trăiesc într-o Românie în care atunci când Gogu şi Gigel vor dori să se însoare reacţia naturală va fi aceea de a îi felicita şi de a le dori fericire şi o viaţă frumoasă.

(Reacţie provocată de ultimele declaraţii ale Sfântului Becali).