www.tufis.ro/chiarasae

Acesta este ultimul post la această adresă. Începând de astăzi mă mut la următoarea adresă:

Am ales claus.ro pentru hosting. Sunt relativ ieftini şi de o săptămână de când îmi pun la punct site-ul nu am avut nici o problemă cu ei.

Am rămas tot la WordPress ca platformă de blog. Din păcate nu am reuşit să transfer posturile de aici la noua adresă în mod automat, însa asta a fost din vina mea (nu am avut răbdare să caut cum se fac setările de permisiune pe server) aşa că le-am transferat manual prin copy – paste.

Sper să vă revăd la noua adresă.

Claudiu

Cum votez? Cum votaţi? Com votează? Votează?

Dacă reprezentativitatea parlamentului vi se pare un principiu important atunci nu trebuie să vă gândiţi prea mult pentru a realiza că varianta propusă de Băsescu trebuie respinsă. Înţeleg de ce Băsescu susţine această variantă. După ce s-a plâns atâta vreme că PSD-ul nu-l lasă să lucreze la primăria Bucureştiului, că PNL-ul îi strică planurile, că parlamentarii încearcă să îl dea jos, normal că ar vrea să scape de “nebunia” democraţiei. Ce mai contează că vor ajunge în parlament persoane alese de o mână de oameni? Ce mai contează că deschidem o adevărată cutie a Pandorei când va veni vremea stabilirii graniţelor colegiilor uninominale? Ce mai contează că ţările din Europa care au un sistem similar cu cel propus de Băsescu pot fi numărate pe degetele unei singure mâini? Ce mai contează că mai toate ţările care au avut un astfel de sistem s-au îndreptat către un sistem mixt (lasă că ştim noi, românii, mai bine decât ei)? Ce mai contează că PD-ul va primi 38% din voturi si 64% din locurile în parlament (cu cât mai inechitabil cu atât mai bine)? Important e să căştige cine e pe cai mari acum şi după aceea mai vedem noi.

Rămâne încă să decid ce voi face duminică. Ştiu cum voi vota pentru parlamentul European (din păcate va fi un vot negativ, prin care aleg răul cel mai mic, pentru că încă nu există un partid care să merite votul meu pentru ceea ce este şi face). La referendum însă trebuie să ţin seamă de faptul că dacă prezenţa la vot va fi peste 50% atunci varianta lui Băsescu va trece. Aşa că în momentul de faţă tind către a nu vota, încercând să ţin rata participării sub 50%. Atunci poate că varianta de vot mixt va avea o şansă.

Şi revin la una din obsesiile mele: poate că ar trebui să începem să ne gândim la un referendum prin care să decidem că preşedintele ţării ar trebui să fie numit de parlament şi nu prin vot popular direct.

Ca tot românul responsabil şi încă tinerel, vrând-nevrând a trebuit să încep să mă gândesc la pensie.

Toate bune şi frumoase, dar în momentul în care vezi că diferenţele dintre cele 17 fonduri autorizate sunt destul de mici te întrebi “eu cu cine votez?”. Drept pentru care am început să caut informaţii pe ici pe colo. Până să aflu răspunsul la întrebarea ce mă roade, am găsit o explicaţie pentru diferenţele mici dintre fondurile de pensii din România. Iată explicaţia (sursa completă este disponibilă aici):

The challenges faced by pension funds in Latin America and Eastern Europe are caused mainly by the rapid growth of assets under management in the industry. Local securities markets do not have the capacity to absorb the ever increasing flow of pension funds’ assets. As a result, local securities markets have become more vulnerable to asset price bubbles, as increased assets chase few securities. Pension funds’ portfolio vulnerabilities have also increased, as their portfolios’ exposure is concentrated in government securities and securities from a limited number of local companies.

Furthermore, the limited choice of available investable securities implies similar portfolios across the pension fund industry. The herd behavior so induced, together with the high degree of concentration in pension fund portfolios, tend to magnify asset price swings. In this context, insufficient risk management experience could contribute to further financial volatility. Restrictive regulations such as minimum guaranteed returns reinforce the herding behavior among pension fund managers. These regulations also induce short-term investment behavior and excessive securities trading, two characteristics incompatible with the behavior of a long-term investor.

O a doua informaţie pe care am găsit-o: în 2005 World Bank, OECD şi ING  au semnat un acord pentru a studia performanţa sistemelor de pensii private din economiile în tranziţie sau în curs de dezvoltare (vezi aici). Încă nu am găsit nici un rezultat al acestui studiu (nici nu ştiu dacă l-au făcut până la urmă), dar mai caut.

Până mă voi lămuri cum rămâne cu rentabilitatea fondurilor de pensii private, vă las spre citire un paragraf din memorandumul semnat în 2005 de cele trei instituţii menţionate: “Although ING is a for-profit corporation, it is mindful of its corporate social responsibility, seeking to balance the interests of its clients, shareholders, employees and society at large. As part of its corporate social responsibility, ING wishes to support research on the
performance of market based pension systems.” (text preluat de aici). Frumos spus.

… sau “ciocu’ mic”. Iată că li se întâmplă şi unora mai şcoliţi în ale comportamentului diplomatic să mai calce în străchini. Pentru cei care nu ştiu, această întrebare-comandă memorabilă îi aparţine regelui Spaniei, Juan Carlos, care a fost într-atât de enervat de Hugo Chavez (acest “Vadim de Venezuela”) la întâlnirea forumului ibero-american din Santiago de Chile, încât nu s-a putut abţine să nu i se adreseze în acest mod regăsit în manualele de etichetă doar la categoria “aşa nu”. Adevărul e că s-o fi săturat el rey să stea şi să încaseze: atac frontal Chavez, cuplat cu atac dinspre Cuba pe flancul stâng şi dinspre Nicaragua pe cel drept.

Ce mi s-a părut însă cu adevărat remarcabil este modul în care Zapatero l-a apărat pe Aznar. Mă întreb cum ar reacţiona Băsescu / Tăriceanu dacă Tăriceanu / Băsescu ar fi fost atacat în mod similar.

Vorbeam zilele trecute cu X. X este din Letonia şi este căsătorită cu Y, un român. Dat fiind că nu mai vorbisem de câţiva ani buni, ne povestim ce am mai făcut între timp. O întreb de Y şi îmi spune că a învăţat foarte bine şi limba rusă şi limba letonă şi că din când în când lucrează pentru poliţia din Riga ca translator. “Translator?” întreb eu mirat. “Da, traduce interogatoriile cu românii arestaţi pentru diferite treburi.” Şi continuă: “De când România a intrat în Uniunea Europeană, activitatea asta a devenit un adevărat job şi ne-a sporit veniturile considerabil.” Şi ne-a pufnit pe amândoi râsul.

Chiar nu mă aşteptam să aflu că Letonia se numără printre ţările care are de suferit de pe urma marii invazii a românilor de la începutul secolului XXI (cum probabil vor numi această perioadă manualele de istorie din ţările vest europene peste vreo 200 de ani). Ce caută românii în Letonia? E departe, e destul de frig, e ţară mică, vorbesc limbi mai degrabă necunoscute nouă, aşa că nu văd nici un motiv să te duci să furi în Letonia. Iată, însă, că unii nu iau în seamă astfel de factori: merg şi ei pe unde pot.

Şi pentru că tot vorbesc de imaginea românilor în lume, acum două luni eram în Scoţia şi vorbeam cu două femei în jur de 50 de ani, care m-au întrebat cum e viaţa în România după SUA. Le-am răspuns că viaţa e mai frumoasă decât mă aşteptam şi le-am explicat şi de ce: “De când am intrat în UE, infractorii pot călători legal în Europa aşa că s-au îndreptat şi ei spre meleaguri cu oameni mai bogaţi şi cu mai puţină experienţă în a interacţiona cu hoţii români.” După ce au râs un pic a pagubă au ajuns la concluzia că poate ar trebui să se mute în România.